E dimineata...o dimineata insorita,as adauga.Si totusi,e iarna.Cu Gaga in surdina,incerc sa scriu cate ceva.Simt ca in minte-mi sunt inglobate o multime de idei,dar cand incerc sa impartasesc ceva,sunt inlantuita.
Amintirea acelei zile nu imi da pace,nu ma lasa sa dorm si imi aminteste mereu ca poate fi mai bine,foarte bine.Uneori am langa mine tot ce mi-as putea dori,tot ce un om obisnuit ar putea visa,dar simt ca nu am nimic.Totul iese pe dos,iti doresti sa nu se fi terminat asa brusc,fara un salut de adio,fara o ultima imbratisare.Ajungi acasa si pe moment nu realizezi ca tocmai ai pierdut persoana draga,esti chiar foarte fericit ca poti zbura liber de acum inainte.Dar seara....seara amintirile te coplesesc.Intr-un moment de luciditate parca iti doresti sa fie iar cum era,sa stati impreuna privind stelele,sa ii spui "buna dimineata" inaintea oricarei alte persoane,sa va impartasiti sentimentele puternice....dar acum,toate aceste lucruri s-au dus.Mai bine spus,tu le-ai alungat cu neglijenta si nepasarea de care dai dovada.
Nu mai ramane decat sa astepti o alta "victima" pe care o vei trata la fel,la fel ca pe EA:imbratisari suave,saruturi dulci ,iar apoi....apoi EA isi va da seama ce fel de om esti si te va rasplati la fel cum ai facut si tu odata cu persoana iubita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu