Rusinicaaaaa

A fi sau a nu fi sensibil....aceasta e intrebarea !

Stai si te gandesti mereu la parerea celorlalti despre tine,la cum ar trebui sa fi ,daca esti considerat "cul" sau doar o simpla prezenta in peisaj.Fiecare om are o sensibilitate aparte,un gram de sentiment si o urma de iubire pentru oricine:prieten si dusman.

Dar oare nu apare acea roseata in obraji cand esti demascat si cand "intrega omenire" afla ca in spatele chipului dur pe care il afisezi,se ascunde o persoana blanda,duioasa si sensibila?

Ar fi cam timpul sa ne trezim la realitate,sa numai visam,sa numai aveam acea teama de nou care ne indeamna sa ne aratam talentele actoricesti,caci nu este cazul.Persoanele dragi,prietenii adevarati ne cunosc aceasta latura greu de atins,ne-au vazut ochii inlacrimati de atatea ori....dar ar fi timpul ca sa lasam scena deoparte si sa nu ne mai identificam cu rolul jucat.

Suntem cine vrem noi sa fim!

Frumusetea trecutului e ca a trecut

Nostalgia ramasului bun nu imi da pace.Ma gandesc la acele clipe....frumoase clipe.De ce oare nu au putut dura mai mult? De ce ma simt captiva in propriile-mi sentimente? Incerc sa vorbesc,nu ma aude nimeni,incerc sa evadez,sa-mi regasesc speranta pierduta atunci cand ai plecat,dar ma simt prea neajutorata in fata acestei lumi.Parca nu as face parte din ea,parca timpul trece pe langa mine fara sa lase urme adanci,iar eu...eu sunt cuprinsa in acest joc al fantasticului unde regulile nu sunt scrise cu truda si efort;asa trebuie sa fie,pur si simplu.

Uneori trebuie sa te uiti in trecut ca sa-ti dai seama cat de departe ai ajuns,dar trecutul ei este prezent,iar prezentul este crud si fara pic de resentimente.Parca ar regreta alegerea facuta,dar oare nu este prea tarziu pentru regrete?

"Nu sunt decat o bucata de mobila in viata ta ciudata ! " Dar pe el...pe el aceste cuvinte il lasa rece;sau cel putin asa vrea el sa para,ca nu ii pasa.

Incet,incet ea isi da seama ca totul a fost un joc in care a intrat mult prea devreme.Incepe sa simta caldura omeneasca,sa se bucure mai mult si mai mult de fiecare clipa,sa vada partea frumoasa a vietii si sa daruiasca iubire,iubire ce i-a fost furata mult prea timpuriu.

"Unele lucruri sunt valoroase pentru ca nu dureaza!"

special

E dimineata...o dimineata insorita,as adauga.Si totusi,e iarna.Cu Gaga in surdina,incerc sa scriu cate ceva.Simt ca in minte-mi sunt inglobate o multime de idei,dar cand incerc sa impartasesc ceva,sunt inlantuita.

Amintirea acelei zile nu imi da pace,nu ma lasa sa dorm si imi aminteste mereu ca poate fi mai bine,foarte bine.Uneori am langa mine tot ce mi-as putea dori,tot ce un om obisnuit ar putea visa,dar simt ca nu am nimic.Totul iese pe dos,iti doresti sa nu se fi terminat asa brusc,fara un salut de adio,fara o ultima imbratisare.Ajungi acasa si pe moment nu realizezi ca tocmai ai pierdut persoana draga,esti chiar foarte fericit ca poti zbura liber de acum inainte.Dar seara....seara amintirile te coplesesc.Intr-un moment de luciditate parca iti doresti sa fie iar cum era,sa stati impreuna privind stelele,sa ii spui "buna dimineata" inaintea oricarei alte persoane,sa va impartasiti sentimentele puternice....dar acum,toate aceste lucruri s-au dus.Mai bine spus,tu le-ai alungat cu neglijenta si nepasarea de care dai dovada.

Nu mai ramane decat sa astepti o alta "victima" pe care o vei trata la fel,la fel ca pe EA:imbratisari suave,saruturi dulci ,iar apoi....apoi EA isi va da seama ce fel de om esti si te va rasplati la fel cum ai facut si tu odata cu persoana iubita.

...de ingheata pietrele ?!

Stau acum la caldura,simt ca imi ies flacari din cap si am acea dispozitie pe care o simte un reprezentant al sexului tare dupa o mahmureala puternica...

V-ati simtit vreodata ca si cum frigul va strapunge sufletul,iar calcaiele incep sa joace necontrolat in timp ce stai nemiscat in statie si astepti si tu,ca tot omul,autobuzul spre casa? Ei bine,cam asta am simtit eu intr-o zi geroasa de februarie.Va inteleg indignarea,macar daca ar fi fost vorba de luna lui Gerar,dar....februarie ? Sa fim seriosi !

Si totusi,iarna nu are de gand sa ne paraseasca asa usor.Si-a ingradit prea bine teritoriul ca sa-l lase prada unor fantezii netraite.Asemenea unui mascul feroce,isi arata suprematia,dezinteresul fata de cruda realitate.

Astfel,nu ne ramane decat sa asteptam acele zile fermecate si sa visam la acele vremuri fierbinti in care ne doream ca temperatura sa ajunga macar la 20 de grade si in care am fi dat orice pentru o inghetata mare si delicioasa.

Deci (pot folosi pentru ca e concluzie) :)) ...un ceai cald ar fi potrivit intr-o astfel de zi geroasa.

O raza de speranta...

Deseori stam si ne gandim daca ceea ce facem este cu adevarat ce ne dorim sau cum suntem priviti de o persoana care ar da orice sa fie in locul nostru chiar si pentru un minut:putem citi in ochii acesteia admiratie nemarginita sau o lipsa totala de dezinteres.

Pentru multi dintre noi,aceste cuvinte nu au nicio importanta,consideram ca lumea ne apartine si ca este obligatoriu sa avem telefoane de ultima generatie doar prin simplul fapt ca mergem la scoala.Exact,asta am spus...ne facem datoria de elev,iar parintii trebuie sa ne rasplateasca,doar odorul lor isi da toata silinta.

Citind descrierea de mai sus,vad in fata mea genul adolescentului "smecher",parsiv,care nu doreste altceva decat sa fie "cul",doar este la liceu,ce D-zeu !

Insa,trebuie sa le acordam cateva randuri si celor care cred ca o prietenie adevarata se castiga in timp,care stiu sa aprecieze o vorba dulce in momentele grele si celor care vad partea plina a paharului,iar apoi gravitatea situatiei. Chiar daca e greu de crezut,exista si astfel de persoane care iti inteleg iesirile,supararile si nu ezita sa te traga de maneca atunci cand gresesti.

Nici acum nu imi dau seama de ce am ales ca prima mea postare sa aiba aceasta tema/titlu dar...mai am timp :)

Cred ca pentru a "supravietui" acestei lumi trebuie sa te alaturi acelora care pun pret pe prietenie si nu pe "firmele" de pe tine :)